Caracterizarea lui Ştefan Gheorghidiu

Caracterizarea lui Ştefan Gheorghidiu

  Personajul principal, Ştefan Gheorghidiu este intelectualul lucid, analitic, inadaptatul superior, care trăieşte drama omului căutător de valori absolute şi nu- şi găseşte locul în societatea dominată de mediocritate şi imoralitate. Este o fire filozofică, trăieşte în lumea ideilor şi nu este înţeles de lumea în care trăieşte. Se află în situaţii-limită, căutând valori perfecte, de aceea este învins de idealurile sale.  Totuşi  rămâne  învingător  moral,  având  puterea  să  înţeleagă  eşecul  şi sufleteşte e dispus să trăiască alte experienţe. Conştiinţa îi conduce trăirile, îndoielile, neliniştile, incertitudinile, frământările sufleteşti, ceea ce conduce la o sensibilitate exagerată.

  Ştefan Gheorghidiu reprezintă eroul intelectual, care trăieşte într-o societate fără valori, mediu care nu se potriveşte cu firea de filozof a eroului, care este dornic de adevăr  şi  de  frumos.  Trăsătura  lui  distinctivă  este  luciditatea,  înţelegând  că pasiunea  lui,  ideile  sale  sunt  în  opoziţie  cu  realitatea.  Ştefan  face  parte  din categoria inadaptaţilor superiori, el având o altă concepţie despre viaţă. Este o fire reflexivă, analizându-şi cu exactitate trăirile, sentimentele, frământările sufleteşti. Tot ceea ce trăieşte devine sentiment pe care îl analizează, astfel se autocunoaşte. Filozofează permanent, compară lumea cu conştiinţa sa şi este incapabil de compromisuri. Astfel, Ştefan este un „suflet tare”, deoarece caută valori superioare, absolute şi nu acceptă drumul de mijloc.

  Prima experienţă, iubirea oferă eroului şansa de a se autocunoaşte şi de a înţelege în  final  că  nu  există  iubire  perfectă.  Dragostea  lui,  născută  din  orgoliu  se transformă în gelozie, în incertitudine, în zbucium sufletesc între siguranţă şi nesiguranţă. Îşi dă seama că nu este înţeles de Ela, dar nici nu poate trăi fără ea.

„Femeia asta, pe care o credeam aproape suflet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire pentru triumful unei idei”. Vrea să scape de suferinţă şi de aceea se refugiază în meditaţii, în confesiuni interioare. Nu este înţeles de nimeni, chiar este luat în derâdere pentru cavalerismul său.

  Ştefan este chinuit de frământările sale, se izolează în propria lume încercând să găsească răspunsuri la întrebările sale. O altă caracteristică este hipersensibilitatea. Pune la îndoială fidelitatea şi sinceritatea Elei. Micile gesturi ale soţiei se amplifică în sufletul lui, de aceea îndoielile se transformă în adevărată catastrofă. Încearcă să respingă sentimentul geloziei, al sensibilităţii exagerate, dar are nevoie de o altă dramă pentru a se elibera de cea personală. Ştefan suferă nu numai din cauza mândriei înşelate, ci şi pentru că vrea să-şi ascundă suferinţa. Este şi va rămâne neînţeles  şi  singur,  fiind  incapabil  de  compromisuri  morale  sau  sentimentale. Nimic nu se potriveşte cu firea lui cinstită, pasionată de idei înălţătoare.

  A doua experienţă de cunoaştere este războiul. Imaginea războiului e demitizată, nu este nimic eroic în luptă, totul este absurd şi tragic. Războiul, frontul înseamnă frig, foame, mizerie, oboseală, disperare, moarte, este haos total; frontul e locul incompetenţei sistemului de apărare a ţării. Capitolul „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu” dezvăluie tragismul confruntării cu moartea: un ostaş, cu capul retezat de un glonte „fuge aşa, fără cap”. Parcă e sfârşitul lumii orice atac: „cădem cu sufletele  rupte  în  genunchi,  apoi  alergăm,  coborâm  speriaţi,  nu  mai  e  nimic omenesc în noi”. Trăind acest eveniment, Ştefan se eliberează de propria suferinţă de iubire, înţelegând că drama omenirii e mai presus de cea individuală.

   Eroul trăieşte un eşec sentimental – că nu există iubire absolută – dar totuşi este învingător moral, reuşind să-şi înfrângă gelozia şi să fie dispus sufleteşte la trăirea altor experienţe. Inadaptat superior, lucid şi hipersensibil, Ştefan Gheorghidiu reprezintă  un  nou  tip  de  personaj  în  literatura  română  care  încearcă  să  lupte pentru ideile sale absolute.